Cel cu doua
Se zvonise in oraselul
De pe deal, Chilia Noua
Cum ca Huna Haskekovici
Zice-se ca are doua
Nimeni nu stia ce-s alea
Daca-s albe sau galbui
Doar atât, ca el le are
Si amândoua sunt a lui.
Poate are doua case?
Doua vaci, doua oite?
Doua gainusi motate?
Poate doua porumbite?
Nu, nici una dintre acestea
Dar fiind sigur ca le stiti
Va asigur ca sunt alea
Chiar la care va gânditi
insa fetele intre ele
Rusinoase cum sunt toate
isi spunea cu precisiune:
- Nu se poate! Nu se poate!
Zau, suntem niste vacute!
Cum ne intra in creier noua
Toata lumea sa aiba una
Numai Huna sa aiba doua?
Nu si Hana Iosub prinsa
De-al amorului jaratec
Si la gândul ca are doua
Si e un baiat simpatic,
S-a indragostit de dânsul
De la prima scaparare
Si mai mult sa se convinga
Daca intr-adevar le are.
il pânde la strand sa-l vada
Dezbracându-se pe chei
Ce nu face o fata culta
Pentru viitorul ei?
Azi asa si mâine iarasi
A jucat in asa fel
Pâna când la urma urmei
Ea s-a maritat cu el.
insa vezi, in noaptea nuntii
Dupa ce-a trecut furtuna
Hana a observat ca Huna
A lucrat numai cu una.
Foarte indignata fata
De metodele acestea
L-a intrebat: - Asculta Huna,
Dar cealalta unde este?
- Unde vrei sa fie scumpo?
El la rabin, fata draga!
La noi nimeni nu lucreaza
Cu amândoua deodata
Dar când una oboseste
Si tu esti inca in verva
Este bine intotdeauna
Sa ai piese de rezerva.
- Poate asa e ritualul?
S-a gândit Hana Iosub
Si-n familia lui Huna
Cele sfinte-s cu surub?
Si plângea sarmana Hana
Varsând lacrimi mari cât roua
Fiindca Huna niciodata
N-antrebuintat-o pe a doua.
A trecut o luna, doua
Si intr-o seara fara luna
in alcovul indragostitei
Giugiulindu-se impreuna
Ea i-a spus: - Asculta Huna
Ce-i in mâna nu-i minciuna
Aia de la rabin draga,
E cu mult, cu mult mai buna!