VERISOARA de Ion Pribeagu

[valipet]

VERISOARA

Prin anul noua sute noua,
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul “Lumea Noua”,
Si alte cercuri literare.
Il cunoscusem pe GIrleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
S-a aparut de Minulescu,
“Romante pentru mai tarziu”.
Vazand – directorul revistei –
Ca am talent de pamfletar,
Fara sa steie mult pe ganduri,
M-a angajat ca secretar.
Redactia era In centru,
O camera – unde-Incapea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi S-o canapea.
De joi, cand aparea revista,
Si pana Lunea care vine,
Redactia era Inchisa,
Si cheile erau la mine.
Directorul – un om politic,
Cu redingota Si cu cioc –
Venea In timpul saptamanii,
Insa Duminica, deloc.
ASa ca, tanar, cu sperante,
Plutind In sferele senine,
Mi-Inchipuiam ca-n toata tara,
Nu-i altul mai grozav ca mine.
Si Intr-o Sambata, pe seara,
Plimbandu-mi visul pe Lipscani,
M-am cunoscut cu o fetita,
Cam de vreo douazeci de ani.
De parca Dumnezeu din ceruri,
Vrand dorurile a-mi Infrana,
O nimfa mi-a trimis In cale,
Si mi-a Soptit: – Ionica na !
Nici nu-mi mai Incapeam In piele,
De-acest potop de fericiri,
C-avea cosita In inele,
Si-n san ascunSi doi trandafiri.
Gurita roSie Si mica,
Si ochii negri, plini de foc,
Ca tot privindu-i mi-era frica
Sa nu pleznesc de atat noroc !
Ne-am dus la cinema, la “Clasic” –
Un film cu Eva Si Adam –
O vorba n-am scos pe-ntuneric,
Ci doar prin maini ne-ntelegeam.
Tarziu, ca dupa miezul noptii,
Ca un autentic amorez,
Am invitat-o ca sa vada,
Redactia unde lucrez.
In camera, printre saruturi,
Inghirlandate In rondele,
Am proclamat-o, Intr-o poema,
Printesa visurilor mele.
Si dimineata, pe la zece,
Cand vream sa-i mai dedic o strofa,
Deodata a batut In uSa
Directorul ! O catastrofa !
In clipe de-astea, turbulente,
Tu nu Stii singur ce sa faci,
S-ascunzi dupa birou fetita,
Sau cat mai grabnic sa te-mbraci?
Si s-a-ntamplat cum se Intampla
Cand n-ai un pic de prevedere:
Eu numa-n pantalon Si guler,
Si ea cu nudul la vedere.
Directorul, galant din fire,
Privind-o a Soptit: – Scuzati !
Iar eu am spus : – Mi-e veriSoara
Venita-aseara din Galati…
A scotocit printre saltare,
A scos grabit un manuscris,
Si cand fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte Si mi-a zis :
- Sa nu fii suparat, Ionica,
Insa aS vrea sa-ti spun ceva:
Acum trei luni fetita asta,
A fost Si veriSoara mea !