Nici lui Nuta, nici lui Smil de Ion Pribeagu

[valipet]

Doi tovaraSi de afaceri,
Nuta Gross Si Smil Trombon,
SpeculInd diverse marfuri
CIStigara un milion.
DeSi unul, fata de-altul,
N-aveau nici o suspiciune,
Au depus la rabin banii,
Insa, cu o conditiune :
Rabinul sa nu dea banii,
Orice s-ar ivi pe piata,
DecIt doar atunci cInd fi-vor
AmIndoi de fata.
Niciodata unui singur,
Chiar daca a fost la sil,
Nici lui Smil cInd nu e Nuta,
Nici lui Nuta cInd nu-i Smil.
Smil Trombon, Insa-Si facuse
Repede un plan hain:
ProfitInd ca Nuta este
Dus cu treburi la Berlin,
Intr-o zi, veni la rabin,
Foarte bine pregatit:
-Rabi, ai acum prilejul
Sa ma faci om fericit.
Am gasit un stok de blanuri,
Astrahan cu perii deSi.
Daca-l iau, cIStig Indata
Doua milioane keS.
Merg acum sa fac contractul,
Sa dau drumul la vagoane,
Si poimIine dimineata
Iti aduc trei milioane !
-Bine, dar avem o vorba,
Trias Kaf, cum legea cere !
-Stiu, dar daca Nuta-i lipsa,
Eu sa pierd aSa avere?
-Rabi benemunas, Zadik,
Jur pe Thora stramoSeasca,
Crede-ma, da-mi milionul,
Si Cel SfInt sa-ti rasplateasca!
Rabi,’nduio Sat de lacrimi,
I-a dat banii toti, iar Smil
A luat, iute, milionul
Si-a plecat In…Leopoldville.
Nuta, revenind In tara,
Si aflInd povestea, toata
S-a Infuriat pe rabin
Si l-a dat In judecata.
-Este adevarat – Intreaba
Judele cu glas umil –
C-ai promis sa nu dai banii,
Nici lui Nuta, nici lui Smil ?
-Este adevarat, ca dupa
Intelegerea avuta,
Am promis sa nu dau banii,
Nici lui Smil Si nici lui Nuta !
-Dar e-adevarat ca, totuSi,
CInd a fost Nuta plecat,
Doar lui Smil i-a dat milionul ?
-Da! E foarte adevarat !
-Daca-ti recunoSti greSeala,
Cu Stiinta ta facuta,
Vei plati suma totala
Lire un milion lui Nuta.
-Nu platesc nimica! – zice
Rabinul, cu mult temei –
Banii dati lui Smil excrocul,
Erau bani din banii mei !
“Milionul lor” se afla
Incuiat pe-ntreaga viata,
Si nu-l dau decit atuncea
Cind vor fi ambii de fata !