Lupte Greco-romane de Ion Pribeagu

[valipet]

Lupte Greco-romane

Se plimbau Avram si Leibu
intr-un bâlci cu panorama
Cu menagerii, si-n fata
C-o multime de reclame

sarpele boa-constrictor,
Armasarul Ducipal,
Tot ce-i zugravit afara
inauntru-i natural.

Leoparzi, camile, zebre,
Din Uruguai si Ilis
si in fata unui circus,
Am citi pe un afis

500 de lire premiu
Va primi acela care,
Daca intr-un sfert de ora
Va putea sa ma doboare

Iar pe podium HERCULE
Sta cu pieptu-i sa ne-nfrunte
Muschiulos si-nalt si mare
Ca un taur, ca un munte.

- Eu , ma duc – a zis Avram ,
- Tot sunt eu baiat sarac.
si apoi 500 de lire
E o suma nu e fleac!

- Esti nebun?- exclama Leibu
Tu plapând si subtirel
Cum poti sa te iei la trânta
Cu o namila ca el?

- Nu se stie! Daca ai sansa
intr-o clipa esti salvat
Parca mititelul David
Nu, la-nvins pe Goliat?

si s-a dus. Iata-i pe arena
in chiloti pe amândoi,
Ca un tanc este atletul
Iar Avram, ca un bârzoi.

Dupa doua-trei minute
Se incolacesc vârtos
Se trântesc,
se-nping de-a tumba
si se tavalesc pe jos.

Nici Avram nu se lasa
Desi spart, ghiontit si rupt
Ba ca este iar deasupra
Ba ca iarasi dedesubt.

Cam dupa un sfert de ora
Ca un trasnet urias
Avramel e scos afara
Ca gunoiul pe faras.

-Ce ti-a trebuit Avrami?-
Leibu trist l-a intrebat
- stiu si eu ?,
Credeam ca prinde
Ei si cum s-a intâmplat?

- Cum stateam covrig sub dânsul
Mototol, strivit, nauc
Ma gândeam ca sa ma apar
De unde dracu sa-l apuc?

si, deodata, o minune!
ii vad alea... alea doua
Pe la noi ls spune altfel,
Dar aici, le zice oua!

si, stiind de la taticu
Ce de-l strângi de oua odata
Cade jos si se intinde
Ca o cârpa lesinata.

intr-o clipa, ca un fulger
Ma infig cu mâna-n ele...
- Ale mele sunteti! , urlu –
si erau chiar ale mele!